Partile mai putin vizibile ale sportului de performanta II

     Vorbeam data trecuta despre munca uriasa din spatele performantei sportive. Pe langa aceasta munca gigantica, sportivii de performanta mai fac multe sacrificii personale. In sporturile unde performanta se atinge la varste fragede (Ex: gimnastica), antrenamentele se incep la varste extrem de scazute (4-5 ani). Totul incepe ca o joaca dar in scurt timp, sedintele de antrenament devin serioase. Imaginativa ca un copil de 5-6 ani trebuie sa faca zilnic 1-2 antrenamente structurate in vederea "construirii" unui campion. Asta inseamna ca mai tot timpul liber in afara scolii e dedicat pregatirii specifice, ceea ce inseamna ca acesti copii isi sacrifica toata copilaria pentru a ajunge mari campioni. Pe langa aceasta mai avem momentele in care un indivit trebuie sa renunte la diverse aspecte ale vietii personale pentru a putea merge in cantonament sau la diverse competitii. De cate ori nu auzim ca un anumit sportiv si-a sarbatorit ziua in cantonament sau si-a facut cadou o victorie cu ocazia zilei sale de nastere? Toate aceste sacrificii par normale in viata unui sportiv de performanta si trebuie sa le constientizeze oricine doreste sa se implice in activitatea sportiva la nivel inalt.
     Un alt aspect care merita discutat e cel al solicitatii propriului corp. E foarte adevarat ca exercitiile fizice duc la o fortificare a organismului din toate punctele de vedere. Antrenamentele sunt gandite in directia dezvoltarii capacitatilor fizice si au ca efect evolutia tuturor parametrilor fizici. De obicei, un sportiv, fie el si dintre cei medii ca performante, poate face eforturi fizice si mentale peste posibilitatile unui "individ obisnuit". Problema apare in momentul in care competitiile sportive ridica stacheta intensitatii efortului la limitele organismului uman (vorbim de unul antrenat). Aceasta intensitate ridicata duce la uzura organismului care are nevoie de o perioada de refacere. Frecventa competitiilor in anumite sporturi nu permite ca aceasta refacere sa fie facuta complet ceea ce duce la o uzura a organismului. O problema similara apare si in momentul in care un sportiv sufera de o accidentare in cazul careia din diverse motive nu poate beneficia de toata perioada de convalescenta si incepe pregatirea si participarea la competitii refacut incomplet. Putem concluziona ca la fel ca in celelalte domenii ale vietii, excesul este nociv. Trebuie sa incercam sa ne autodepasim pentru a progresa dar aceasta trebuie facuta in cunostinta de cauza, sub indrumarea specialistilor in domeniu.

Pe curand...